Eram în grotă şi mă self-iubeam

scris de 

Livia

 pe 

1 noiembrie 2021

tocmai mi-am văzut inima.
o grotă din care cădeau bucăţi de stâncă

din inima mea cădeau bucăţi de stâncă 

din inima mea cădeau bucăţi de stâncă

parcă e un citat de Pessoa

totul în jur era întunecat

aleile întortocheate duceau către inima însângerată

plină de cicatrici din vieţi trecute

stăteau ţanţoşe ca stalactitele

ca şi cum ar fi vrut să-mi spună ce norocoasă sunt

că asta înseamnă că mi-am trăit viaţa

ce contează că e întuneric

beznă

că n-am mai văzut lumina

de nu ştiu când

eşti bine

eşti safe

sunt bine

sunt safe

aici nu poate să vină nimeni

aici nu mai intră nimeni

aici eşti numai tu

şi tu eşti

safe

eu sunt safe

sau cel puţin aşa te-am făcut să crezi

Ce nevoie ai de ei

ce nevoie ai de iubire când poţi singură să-ţi dai iubire

e epoca self love ului şi a self help-ului

self-iubeşte-te

eram în grotă şi mă self iubeam

când au venit ei

îngerii au început să dea cu dalta

până când am ajuns să văd cerul

acum bucăţi de cer cădeau pe mine

Fragment din noul meu volum de poezie în curs de publicare, Noaptea în care am aprins lumea cu un chibrit.

Copywright Livia Stoica 2021.

dacă ți-a plăcut de mine, shareuiește-mă:)