tocmai mi-am văzut inima. o grotă din care cădeau bucăţi de stâncă din inima mea cădeau bucăţi de stâncă
din inima mea cădeau bucăţi de stâncă
parcă e un citat de Pessoa
totul în jur era întunecat
aleile întortocheate duceau către inima însângerată
plină de cicatrici din vieţi trecute
stăteau ţanţoşe ca stalactitele
ca şi cum ar fi vrut să-mi spună ce norocoasă sunt
că asta înseamnă că mi-am trăit viaţa
ce contează că e întuneric
beznă
că n-am mai văzut lumina
de nu ştiu când
eşti bine
eşti safe
sunt bine
sunt safe
aici nu poate să vină nimeni
aici nu mai intră nimeni
aici eşti numai tu
şi tu eşti
safe
eu sunt safe
sau cel puţin aşa te-am făcut să crezi
Ce nevoie ai de ei
ce nevoie ai de iubire când poţi singură să-ţi dai iubire
e epoca self love ului şi a self help-ului
self-iubeşte-te
eram în grotă şi mă self iubeam
când au venit ei
îngerii au început să dea cu dalta
până când am ajuns să văd cerul
acum bucăţi de cer cădeau pe mine
Fragment din noul meu volum de poezie în curs de publicare, Noaptea în care am aprins lumea cu un chibrit.
Copywright Livia Stoica 2021.