Te mănânc în mintea mea ca pe un griş cu lapte

scris de 

Livia

 pe 

28 octombrie 2021

Iubire e atunci când distanţa îşi face loc între corpurile noastre depăşite de situaţie
când durerea cântă în sufletele noastre ca o privighetoare

am fost noi oameni fericiţi cu bani, chei şi banane?
 ca sine stătători
individuali
singuri unul fără celălalt
sau am avea nevoie să ne contopim într-un întreg absolut?

atunci când lăsaţi muştele să vină la mine şi să se plimbe
în interiorul sufletului meu singuratic
putred
veştejit de neiubire
poate fi dragoste?

sau doar sfârşitul unei cafele savurate într-o seară de toamnă 
în faţa geamului
când te văd îmbrăcat ca un gigolo superior
stând pe terasa noastră plină de frunze şi amintiri

ce pana mea mi-a trebuit mie iubire cu portocale 
când am la fereastră cel mai bun om care bea ceai de fructe de pădure?

eu sunt exact invers decât ciobanul din fabulă
în loc să iubesc simplu
iubesc complicat 
până la finalul lumii
şi chiar nu înţeleg de ce s-au inventat bananele
dacă nu le mănânc decât atunci când nu mai am nimic dulce în casă
exact ca aceia care iubesc persoana nepotrivită
pentru că încă nu au găsit ceea ce voiau


Te mănânc în mintea mea ca pe un griş cu lapte
savurându-ţi dulceaţa de deasupra

mi se spune din ce în ce mai des maestre
pentru că am ajuns o expertă în a mă gândi la fiinţa ta
continuu
fără oboseală
dar tu...
ce ai făcut?
te tai, bă baiatule, dacă nu eşti pregătit să sărim în timp şi spaţiu
şi să nu mai lăsăm această distanţă dată dracului să fie între noi
ca o femeie cu sânii la spate

îmi plac numai muştele curate curate
care abia s-au născut
şi încă n-au pus picioarele pe nici un suflet putred şi mirositor

noi doi?
pentru răsărit suntem făcuţi
pentru culori calde
şi îmbrăţişări lungi
dar nu în ultimul rând suntem făcuţi..
unul pentru celălalt
celălalt
celălalt...

text scris de Alexandra Daniela Tudura în cadrul cursului de scriere creativă Pe locuri, fiţi gata, scrieţi!

dacă ți-a plăcut de mine, shareuiește-mă:)