iubirea e atunci când avem o inimă comună
eu nu trebuie să-ţi port de grijă
tu nu trebuie să-mi porţi de grijă
ne ghemuim amândoi în organul ăsta mic mic mic şi pompăm viaţă până ce mă transform într-o privighetoare care-ţi cântă numele. muştele din jur nu mai bâzâie muştele din jur admiră sfârşitul e doar o formă genetică de continuare într-o altă etapă uită-te la tine eşti doar o pasăre pe marginea unei sârme ruginite îmi iau zborul nu e nimic magic nu sunt în Mary Poppins e doar cer cer pe care-l folosesc să mă protejez de ceea ce se întâmplă afară nu e de mine ce e acolo te tai, bă băiatule, dacă nu eşti pregătit. da, îmi plac rănile ale mele, nu ale tale vin acum după strigăt vin acum să-ţi iau locul cine ştie, poate ajung înapoi acasă iubire e atunci când (su)porţi suferinţa altcuiva e şi ăsta un fel de a trăi e modul meu de viaţă. Text scris de Mălina Elena Grigoriţă în cadrul atelierului de scriere creativă Pe locuri, fiţi gata, scrieţi!