Pe locuri, fiţi gata, scrieţi!

Iubirea e atunci când avem o inimă comună

iubirea e atunci când avem o inimă comună

eu nu trebuie să-ţi port de grijă

tu nu trebuie să-mi porţi de grijă

ne ghemuim amândoi în organul ăsta mic mic mic şi pompăm viaţă
până ce mă transform într-o privighetoare
care-ţi cântă numele. 
muştele din jur nu mai bâzâie
muştele din jur admiră

sfârşitul e doar o formă genetică de continuare într-o altă etapă
uită-te la tine
eşti doar o pasăre
pe marginea unei sârme ruginite
îmi iau zborul
nu e nimic magic
nu sunt în Mary Poppins
e doar cer
cer pe care-l folosesc să mă protejez de ceea ce se întâmplă afară

nu e de mine ce e acolo
te tai, bă băiatule, dacă nu eşti pregătit.
da, îmi plac rănile
ale mele, nu ale tale
vin acum după strigăt
vin acum să-ţi iau locul
cine ştie, poate ajung înapoi acasă

iubire e atunci când (su)porţi suferinţa altcuiva
e şi ăsta un fel de a trăi
e modul meu de viaţă. 

Text scris de Mălina Elena Grigoriţă în cadrul atelierului de scriere creativă Pe locuri, fiţi gata, scrieţi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.