Dragă Co-vid,
Bată-te norocul să te bată!
Ai venit să-mi smulgi inima toată
De ce pana mea nu ai venit şi tu virtual
Face-te-aş gunoi să cazi în canal
Pe al cărui suflet îl mai dezbraci acum?
Ne-ai făcut inimile scrum
Nici iubirea nu mai are curaj să iubească acum
Nici să faci dragoste în mare nu mai poţi
Dacă nu te-ai dat înainte cu dettol pe chiloţi
şi din nou cu trupuri multe
cad cărămizi peste creierele noastre frânte
ne-ai îngropat în patru pereţi
sugruma-ţi-aş tot ce-ai fost şi eşti
taie-mă, dracului, odată în două să fim doi
că şi-aşa nu mai suntem demult noi
acel noi când ne-ngropam ochii în visare
ne-ai făcut speranţele să se topească ca nisipul în mare
ptiu, drace, ce-ai făcut din noi rouă
mie nu mă mai redă-mă
decât dacă-mi dai un cuţit
să-mi spintec gândurile conspiraţioniste
şi scenariile poliţiste
ah, ce întâmplare şi viaţa noastră
să ajungi să îmbrăţişezi omul de la trei metri distanţă
distanţa-te-ai de noi ca Prâslea cel voinic de lene
Dar până atunci, hai sictir şi bagă joc de glezne
mai mare întru noi lumină este
cerul cade peste capetele noastre în o mie de ferestre
ne-ai îngropat în vid şi-ai făcut pereţi din noi
acum ne zâmbim din joi în joi
dar ştii ceva?
mi-am dat libertate privirii
şi-am umplut iar ceştile cu speranţă
fiindcă îţi zic de pe acum
în 2021 va fi iarăşi cer
şi nu faianţă albastră