Dacă ar fi să căraţi un singur obiect după voi toată viaţa, ce aţi lua?
Câte din infinitul de obiecte care ne înconjoară existenţa chiar ne sunt indispensabile?
De câte haine avem nevoie ca să ne simţim bine în pielea noastră?
De câţi bani avem nevoie ca să nu ne mai amânăm viaţa?
De câte călătorii şi mii de kilometrii parcurşi avem nevoie ca să ne bucurăm de un apus de soare?
Sau de mare?
De câte lucruri avem nevoie ca să fim fericiţi
să ne bucurăm de ce avem
să ne trăim viaţa
ca şi cum fiecare zi
ar fi ultima?
Aceasta a fost provocarea de scriere creativă de săptămâna trecută, la care vă invit să reflectaţi şi să descoperiţi mai jos cum au răspuns alţi cititori:)
Dacă ar trebui să car un singur lucru după mine toată viaţa, acela ar fi…ce ar fi? Pe tine sau pe mine? Din fericire, pot să spun “pe noi” şi e deja o pluralitate singulară. Nu vreau să mă car doar pe mine pentru că fără tine nu ar avea sens. Ne-aş lua peste tot, prin ploaie, sub soarele năucitor, peste tot. Nu îţi face griji pentru greutate. Nu o să ne car în spate, ci în inimă. Şi o să merg aşa la infinit, până când o să mă prinzi din urmă. Şi o să ne cărăm unul pe altul în inimă, prin ploaie, până ajungem de unde am pornit. Dar de data asta pregătiţi să o luăm de la capăt.
Andreea E
Dacă ar trebui să car un singur obiect după mine toată viaţa, acela ar fi un mp3 încărcat cu toate melodiile mele preferate. De ce un mp3?
Fiindcă e un dispozitiv mic în care încape o viaţă de om.
Se spune că lucrurile frumoase, care aduc fericire, durează puţin. Eu cred că oamenii care spun asta nu au luat în calcul muzica. Muzica este într-o continuă expansiune, independent de spaţiu sau de timp. Cred că există muzică în univers şi univers în muzică. Unul din primele lucruri pe care le întrebi e: ce muzică asculţi, nu? şi dacă el sau ea zice: aa, şi eu! gata, prieteni pe viaţă! Sau dacă vrei să cucereşti o domnişoară sau un domnişor: “ne clasicim în seara asta pe Chopin, la un pahar de vin?”
Muzica este pentru mine acea limbă universală, este ca o bătaie de inimă, trei minute în care sufletul se plimbă agale prin rai. Cum se opreşte melodia, cum se izbeşte de realitate.
Cred că într-o viaţă anterioară am fost piesa preferată a cuiva.
Maria Comărniceanu
Dacă ar trebui să car un singur obiect după mine toată viaţa, acela ar fi o rază de soare. Mi-aş pune-o în suflet, să îmi gâdile inima şi să îmi redea zâmbetul primăverii. Aş cutreiera tot globul, m-aş scufunda în oceane, m-aş lăsa absorbită de nisipurile mişcătoare….ce n-aş mai face ca raza mea să se facă din ce în ce mai mare, cât să-mi fac un drum spre soare. Rămâne doar să mă spăl bine pe mâini, să le ridic spre cer şi să las să intre lumina prin vene, până îmi ajunge sub retină, să-mi aduc aminte să nu o pierd. De ce să fiu un alt pion pe tablă când pot să fiu o rază de soare?
Marinescu Mihaela
Tu ce ai căra cu tine toată viaţa?
Lasă mai jos un comment sau dă un share dacă ţi-a plăcut acest articol.