De curând am început lucrul la un proiect tare drag, Pe locuri, fiți gata, scrieți, o serie de exerciții online de scriere creativă de stimulare a creativității și nebuniei mișto din fiecare. Faza faină e că tot ce se scrie este live, contra cronometru, tocmai pentru a nu avea timp să gândești prea mult și să încerci să faci pe deșteptu’ în scris, întrebuințând modalități lingvistice cu scopul de a epata prin figuri de stil care debordează de solipsism cu accente sisifice și sinuozități cosmogonice (drop the mic)
Săptămână trecută am scris despre iubire, imaginându-ne cum ar arăta iubirea cu două mandarine, o pălărie, cafea și o cariocă.
Vă las să descoperiți mai jos ce a ieșit:)
Iubirea e atunci când decojești o mandarină pentru iubitul tău
de drag
fără nici o părere de rău
e atunci când îți cumpără el ție
că mâine s-ar putea să nu mai fie
o nouă frumoasă pălărie
pentru că o iubește pe ea
femeia cu care stă de vorbă dimineața la cafea
naturală și goală de orice aparențe
femeia care trăiește dragostea liber
fără alte cerințe
iubirea aș vrea să fie
o cariocă în mâna unui copil
fericit să deseneze ce vrea
și care împarte apoi cu lumea
opera sa
(Bianca Rusu)
Iubirea e atunci când primești două mandarine
și ai cu cine să le împarți
când te-ascunzi sub pălărie
și ochii îți sunt căutați
când ai o cariocă roșie
și inimioare apar pe hârtie
când stai dimineața la cafea
și nu te deranjează compania
iubirea e în mine
(și cred ca și-n tine)
ba nu
cu mine și tine
(două mandarine
ascunși sub pălărie
devastând o hârtie
cu o cariocă hazlie
venită, parcă, din copilărie)
(Zakia Alloub)
Iubire e atunci când împărțim o mandarină
chiar dacă ție îți plac portocalele
pe care le ascundeam sub pălărie
pentru că voiam să le cauți
așa cum căutai pretexte să bem împreună o cafea
când tot ce ce trebuia să faci era
să aduci cu tine mandarine și carioci pentru că
iubire e atunci când
eu cu tine ne colorăm viața
în portocaliu
(Andreea E)
*pe Andreea o puteți urmări pe insta @poemepepoze
iubire e atunci când timpul stă în loc
inima mi-e strânsă
și urâtul pare fascinant
mâncăm mandarine
și simt nevoia să-mi pun pălăria la piept
când apari în fața mea
iau o cariocă și scriu
(nu vreau să uit nimic)
Ea pleacă și cafeaua e amară
nici viața n-are gust
mă uit la zațul rămas în ceașca mea
ea și-l turna pe coapse
auzise că e bine
dar pielea ei e mai catifelată
decât orice altceva
am atins vreodată
(Maria-Alexandra Dobre)
