Golăneli metafizice

o poezie despre co-vid şi ce-o să mai fie

Un adolescent stă așezat în fața statuii cu oul înfipt

are un cocker și un skate de care stă lipit

ne zâmbim de sub măști tacit

două  tinere cu bicicletele s-au oprit pe bordură și stau la taclale în soare

o mamă se joacă cu băiatul în iarbă în fața muzeului Antipa

familii se plimbă pe jos sau cu bicla

mașinile le numeri pe degete

nu se mai aude nici un claxon

teii te lovesc cu frunzele lor

pentru prima dată poți auzi în oraș păsările cum ciripesc în cor

doi părinți se iau la întrecere cu două cărucioare râzând

eu cânt sub mască și mă-ntreb când

cinci copii se joacă volei pe mijlocul străzii și-mi strigă Corona în timp ce trec cu bicicleta prin mijlocul lor

nu poartă mască

ea se uită la mine gravă la față

are ochi triști, două cozi și este mică

Nu vreau să-mi fie frică

Nu vreau să-mi fie frică.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.